marți, 29 aprilie 2008

În alb şi negru

Adolescent fiind, eram pasionat de fotografie. Din prima sa deplasare în străinătate, în RDG, taică-meu mi-a adus un aparat de fotografiat, EXA 1 a, pe care îl am şi acum. E defect, şi nu găsesc un meşter să-l repare. Lumea digitală i-a "executat" şi pe ei!
Am petrecut multe ore în laboratorul ziarului local, la Slatina, pentru că acasă nu avea unde să-mi fac aşa ceva. Din păcate, cu timpul entuziasmul pentru fotografie mi-a dispărut, ajutat şi de "comerţul socialist", în care se găseau tot mai greu materiale foto. Dar am rămas un mare admirator al fotografie(şi filmului) în alb şi negru, pentru că au valenţe plastice nebănuite. Ca dovadă, aceste fotografii din anii 70 şi 80. Ele au fost făcute de Jill Freedman, despre care găsiţi mai multe amănunte aici:.http://www.nytimes.com/2008/04/27/nyregion/thecity/27jill.html?ref=thecity
În această ultimă fotografie o puteţi vedea şi pe autoarea lor.

vineri, 25 aprilie 2008

Lumina

Sunt obsedat de lumină, de capacitatea ei de a organiza spaţiul. Sunt momente în care lumina se materializează, poate fi modelată, curge, se insinuează, se lipeşte de obiecte, devenind o parte a lor. Vă invit să priviţi câteva imagini în care personajul principal este lumina.








duminică, 20 aprilie 2008

Cel mai Suprarealist

Despre Juan Miro, pictor catalan, Andre Breton spunea că "este cel mai suprarealist dintre noi". Miro spunea despre felul în care lucrează că: "Sunt adversarul oricărei pregătiri intelectuale a proiectării moarte a tabloului. Artistul lucrează ca un poet: cuvântul are întâietate, ideea îi urmează".
Eu l-am descoperit în revista "Secolul 20", care ne-a deschis multe porţi către lume, într-o vreme în care şi unii, şi alţi, din Est şi din Vest, se străduiau să ridice cât mai multe ziduri. Vă invit să priviţi câteva lucrări semnate Miro şi prezentate în expoziţia deschisă la Palazzo dei Diamanti, în Ferrara, Italia.

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Haring şi Pucă


Mi-am adus aminte de Florin Pucă privind un tablou al lui Keith Haring. Pucă a fost un grafician de geniu, un om cu un umor debordant. Regret că nu mai am celebrul Almanah, altminteri dedicat femeii, dacă nu mă înşel, ilustrat de el cu o mulţime de penisuri, care a trecut ca prin minune de cenzură! Am râs cu lacrimi, iar dacă cineva mai are acel Almanah din anii 80 şi-l scanează, ar reda admiratorilor lui Pucă o parte din tinereţea lor.
Printr-o stranie coincidenţă, amândoi au murit în acelaşi an, 1990.
Haring are un site http://www.haring.com/ extrem de bine organizat, este prezent în galerii, se organizează expoziţii cu lucrările lui, despre Pucă am găsit câteva cuvinte într-un articol sărman pe Wikipedia şi un desen. Păcat!
Acesta este tabloul lui Haring care mi l-a amintit pe Pucă.
Case cu stil


Nevoia m-a împins astăzi într-o zonă a nordului Capitalei pe care o urăsc cu metodă, temeinic şi definitiv. Este aşa-zisa Pipera-Tunari, în care toţi îmbogăţiţii Marii Revoluţii Capitaliste din Decembrie şi-au dat mâna pentru a produce, în deplină concordie, cea mai scârboasă colecţie de oribilităţi arhitectonice, la preţuri care sfidează bunul simţ. Aşa încât, în semn de protest faţă de halomaisul arhitectonic din nordul Bucureştilor şi faţă de lipsa de cultură a "beneficiarilor", vă prezint, din călătoriile mele virtuale, trei case care au în comun, în afară de frumuseţe şi bun gust, doar preţul: patru milioane de dolari. E doar un amănunt, dar idioţii noştri au dat sume mult mai mari pe nişte gunoaie...