O călătorie vizuală într-o iarnă de vis, cum nu am avut parte de ceva vreme. Nici încălzirea asta globală nu e chiar atât de globală şi de democratică.
3 comentarii:
Anonim
spunea...
Asta îmi aduce aminte de o iarnă de basm din care am petrecut câteva zile la o cabanaă de pe Semenic. Zăpadă de peste un metru. Se circula prin nişte tranşei cu pereţi albi. Mai înalţi decât un stat de om. Ca tovarăş am avut un ciobănesc mioritic alb, pe nume ZOZO, mare cît un viţel şi cu extrem de multă personalitate. Fiind el alungat înapoi la cabană de doi din membrii grupului nostru, la ăntoarcerea acestora, nu a mai vrut să îi lase să intre... Forografiile trebuie să fie pe undeva printr-un sertar. Şi dacă le găsesc, tot degeaba, nu ştiu să le pun pe calculator...
Iarna de vis este a altora dar poate şi a noastră în alte locuri sau în alţi ani. Îmi amintesc două momente în viaţă când am avut sentimentul puternic, unic de "iarnă de vis", pe lângă altele multe când m-am bucurat de iarnă: unul la Izvoare, lângă Baia Mare şi altul în Finlanda, lângă Cercul polar! Două amintiri, fiecare în parte o adevărată poveste. Dar poveştile se spun la gura sobei şi nu într-o galerie, fie ea şi foto, unde se foloseşte limbajul admiraţiei în tăcere!
3 comentarii:
Asta îmi aduce aminte de o iarnă de basm din care am petrecut câteva zile la o cabanaă de pe Semenic.
Zăpadă de peste un metru. Se circula prin nişte tranşei cu pereţi albi. Mai înalţi decât un stat de om.
Ca tovarăş am avut un ciobănesc mioritic alb, pe nume ZOZO, mare cît un viţel şi cu extrem de multă personalitate.
Fiind el alungat înapoi la cabană de doi din membrii grupului nostru, la ăntoarcerea acestora, nu a mai vrut să îi lase să intre...
Forografiile trebuie să fie pe undeva printr-un sertar. Şi dacă le găsesc, tot degeaba, nu ştiu să le pun pe calculator...
Iarna de vis este a altora dar poate şi a noastră în alte locuri sau în alţi ani.
Îmi amintesc două momente în viaţă când am avut sentimentul puternic, unic de "iarnă de vis", pe lângă altele multe când m-am bucurat de iarnă: unul la Izvoare, lângă Baia Mare şi altul în Finlanda, lângă Cercul polar! Două amintiri, fiecare în parte o adevărată poveste. Dar poveştile se spun la gura sobei şi nu într-o galerie, fie ea şi foto, unde se foloseşte limbajul admiraţiei în tăcere!
Scuze, n-am dorit să fie anonim mesajul anterior. Acum o las aşa cum a căzut...
Trimiteți un comentariu