Ford 427 Cobra Shelby

Ford 427 Cobra Shelby, o maşină sport clasică a anilor 60. Nu v-aş putea spune dacă este vorba despre o copie, sau de un original. Dacă esate un original, atunci este o raritate şi un eveniment pe străzile Bucureştilor. Ea aparţine unui dezvoltator imobiliar, Bjorn Hauge.

Paris Air Show

Salonul Aeronautic de la Le Bourget aniversează 100 de ani de la prima expoziţie cu material aeronautic. Avionul are deja peste un secol de existenţă, în primii ai ai secolului 20 el a fost "turnat" în formele care înl cunoaştem azi. Deşi prea puţine mai au în comun maşinăriile sofisticate de azi cu adunătura fragilă de şipci, hobane, pânze, propulsată de motoare asmatice, din vremurile eroice.

Fotografiile le-am luat din NYT, care a acordal largi spaţii evenimentului. La noi, aproape tăcere. Deşi până în anii 90 am participat, ca ţară, la Salon, cu avioane şi elicoptere. Acum au rămas doar nostalgiile. Nu mai suntem în stare să producem nimic. Am pierdut o industrie, dar mai ales cunoştinţe şi oameni, specialişti de înaltă clasă.

Sunt trist şi din alt motiv. Oameni precum Traian Vuia şi Henri Coandă nu prea există în marile enciclopedii aeronautice. Uitaţi ce scrie despre Traian Vuia în "Cucerirea aerului", o lucrare de referinţă, scrisă de Frank Howard şi Bill Gunston: "Românul Traian Vuia, care trăia în Franţa, va folosi un motor cu acid carbonic fabricat de Serpollet. A construit un avion elegant, care ar fi zburat în primăvara lui 1906, în regiunea Montesson, dar fără dovadă oficială. Odată în plus, în luipsa unor mărturii serioase, afirmaţiile lui Vuia nu pot fi reţinute. " Iar Coandă nu există în enciclopedie! Deşi motorul lui cu reacţie, un motor compozit, pentru că aerul era comprimat cu un compresor antrenat de un motor cu piston, a fost folosit, ca formulă constructivă, de italienii de la Caproni, pe modelul Campini N.1

Păcat, nici acum nu suntem în stare să ne susţinem valorile.

Noul Muzeu Acropolis

Azi se inaugurează, după multe peripeţii şi scandaluri(că grecii sunt în Balcani, ca şi noi) Noul Muzeu Acropolis, una dintre cele mai mari investiţii culturale din Europa ultimului deceniu. Aveţi aici mai multe amănunte. Ar fi de remarcat costul total al Muzeului Acropolis: 200 de milioane de euro. Cam cât au înghiţit până acum fiecare în parte Pasajul Basarab şi tâmpenia aia numită "Autostrada Transilvania".

Am avut şi clădirea numită acum "Casa Radio", destinată a fi muzeu. Care putea fi transformată foarte uşor într-un mare complex cultural. Acum zace, ruptă în două, aşteptând să fie transformată într-un Mall. Biblioteca Centrală de Stat, de pe cheiul Dâmboviţei, pentru care ne-am şi împrumutat câteva zeci bune de milioane de euro, zace şi ea neterminată de două decenii. Şi ne întrebăm de ce nu vin turişti în Bucureşti. De ce ar veni? Ce ar avea de văzut? Aurolaci, câini vagabonzi, creşetori, mormane de gunoaie?

Harley Davidson

Chestia asta am găsit-o parcată la una dintre intrările în Grădina Cişmigiu. Luată pe bucăţele, e frumoasă. Ansamblul este...de porc! Ştiu că-mi atrag fulgerele amatorilor de Harley Davidson, dar asta e: o motocicletă vulgară, care ar fi putut fi frumoasă, dacă era mai discretă.